Sfantul Ilie – sarbatoarea ortodoxa si practici ale romanilor

Sarbatorile ortodoxe reprezinta un prilej bun pentru odihna, pentru meditatie privind latura duhovniceasca a vietii. Orice crestin practicant are in vedere asta, dat fiind ca este constient ca nu va trai vesnic pe pamant, ca trebuie sa fie cu luare aminte in tot ceea ce face in decursul vietii. Cu toate ca balanta apasa tot mai mult in partea celor care arata preocupare asupra acestui aspect abia in clipa mortii, este si partea celalata – a celor care sunt traitori vii ai crestinismului.

Pentru ca toata viata lor este privita ca o pregatire pentru vesnicie, fiind traita frumos si responsabil, iata ca sarbatorile precum Sfantul Ilie, nu sunt altceva decat un prilej ideal pentru a reflecta mai mult asupra vietii. Cinstirea cu adevarat a sfintilor bisericii ortodoxe o putem face prin urmarea pildei vietii lor, prin aplicarea in viata personala a celor bune pe care fiecare le putem invata de la acestia.

Sfantul Ilie – sarbatoare de vara a crestinilor ortodocsi

Sarbatorita in data de 20 iulie, sarbatoarea Sfantul Ilie Tesviteanul aminteste despre cel care a fost drept facator de minuni, precum si aducator de ploi in perioada de seceta.

Acesta este prezentat in traditia populara ca mergand pe cer, intr-un car cu roti de flacari. Despre el se spune si ca este aducator de ploaie, de furtuni puternice. Desigur este un mijlocitor intre om si Divinitate si nu cel care revarsa de la sine diversele binecuvantari.

Anumite practici existau inainte cu prilejul acestei sarbatori. Spre exemplu, nu se lucra – dupa cum se obisnuieste si astazi ori de cate ori este o sarbatoare ortodoxa. De asemenea, o superstitie mai mult, fara a avea conotatie crestina, este ca in ziua de Sfantul Ilie sa nu se manance mere pentru a evita o grindina de aceeasi marime. Alte obiceiuri care au aparut de-a lungul timpului vizavi de aceasta zi se refera la impartirea pomenei pentru morti la biserica de catre femei. Aceasta consta in roade diverse ale gospodariei.

In unele zone se obisnuieste inca sa se culeaga diverse plante de leac precum busuiocul ce este pus la uscat. Este sfintit la biserica si ars acasa, dupa care cenusa respectiva devine leac, prin proprietatile sale terapeutice.

Sarbatoarea Sfantului Ilie este de altfel un prilej pentru care cei vii isi amintesc de raposati, de sufletele acestora, ale copiilor plecati prea repede din sanul familliilor. Unii fac parastase in acest sens, impartind pachete cu continut divers celor saraci. Punem la dispozitia celor interesati servicii profesionale, pe site-ul nostru fiind disponbile mai multe informatii legat de acestea.

Comparativ cu practicile de astazi, candva femeile chemau sub un mar pe copiii straini, impartind acestora merele ce cadeau dupa ce scuturau pomul.

Tot un obicei practicat era cel al recoltarii mierii de albine de catre apicultori, la sate. Cei care se ocupau cu asta erau barbati imbracati in haine de sarbatoare. Copiii erau cei care ii ajutau pentru ca femeilor nu le era permis sa intre in stupina. Urma un moment festiv, in care se degusta noua miere. Totul viza belsugul apicultorilor.

Desigur, cu trecerea timpului au aparut tot felul de practici, unele pastrand insemnatatea duhovniceasca a sarbatorii, iar altele axandu-se pe obiceiuri ce se indeparteaza de calea potrivita de a cinsti memoria celui ce a fost un model pentru crestini.

Call Now Button