Pazitul defunctului, o traditie mai veche – ce semnifica si cum se procedeaza acum

Traditii si obiceiuri variate sunt incluse in slujba de pomenire si in tot ce tine de pregatirea defunctului pentru evenimentul final, inmormantarea. Uneori nici nu mai stim ce este de respectat, ce tine realemente de cultul religios si ce este de ordin pagan. Printre altele, stim ca din mosi stramosi se obisnuia a pazi defunctul.
Care este semnificatia acestui obicei, daca se mai practica si multe alte detalii le aflati in randurile ce urmeaza.
Pazirea defunctului, o practica destul de des intalnita
Din punct de vedere simbolic, se pare ca acest lucru are legatura cu despartirea definitiva ce va avea loc curand, prin disparitia sa fizic vorbind, de pe acest pamant. Nu degeaba exista si practica celor 3 zile de priveghere. Desi in tot acest timp familia indoliata este in egala masura presata de timp, ce servicii funerare sa aleaga si cum sa puna totul in ordine pentru ziua inhumarii/incinerarii, cele 2 nopti si 3 zile sunt la dispozitie pentru un ramas-bun final.
Este impropriu sa spunem a sta de paza, dar deriva de la a priveghea, pentru ca cele 3 zile cum mentionam, sunt de priveghi. Exista tot felul de superstitii legate de aceste momente. Unele mituri mentioneaza de faptul ca daca un animal trece prin fata sicriului, defunctul se va transforma in strigoi.
In zilele noastre insa putini mai sunt cei care cred in astfel de povesti. In plus, daca defunctul este depus la o capela sunteti conditionati de programul casei mortuare. Ce se mai practica insa este gestul simbolic de a sta langa sicriu sau pur si simplu ideea de a nu parasi locatia. In fond, in decursul celor 3 zile cunoscutii si apropiatii vor trece pe la capataiul defunctului si este ca o datorie morala pentru familie sa intampine pe toata lumea.
Rugaciuni la capataiul defunctului
Un alt motiv pentru care se obisnuia a sta la capataiul celui trecut in nefiinta si pentru care se sacrificau chiar si noptile se referea la rugaciunile spuse pentru iertarea pacatelor. Singurul lucru pe care familia il mai putea face era sa se roage pentru ca pacatele sa ii fie iertate, iar sufletul sau sa ajunga in rai.
Asadar, cat era noaptea de lunga, familia facea cu randul, stand langa defunct si rostind rugaciuni diverse. In unele zone din tara se obisnuia a se organiza mai degraba o claca unde se adunau toti cei cunoscuti si dansau, spuneau glume, intrucat priveghiul era asociat cu ultima petrecere a persoanei respective. La polul opus erau acele practici de jelire. Din aceeasi idee ca defunctul sa nu ramana singur, exista mereu la capataiul sau o persoana din familie care il jelea. Cu lacrimi amare.
Nu in cele din urma am putea aminti si despre faptul ca a pazi defunctul poate avea legatura cu anumite aspecte rationale. Spre exemplu din pura superstitie sa nu ii stinga nimeni lumina de la capatai, sa nu ramana in intunericul de pe lumea cealalta, era preferata varianta de a pazi locul – de teama posibilelor riscuri asociate focului.