Despre cinstirea celor trecuti in nefiinta si monumentele funerare

Despre cinstirea celor trecuti in nefiinta si monumentele funerare Servicii Funerare NON STOP Bucuresti Ilfov Adysim

Dupa decesul celor dragi, pentru cei ramasi inca pe pamant ramane in urma o durere greu de contorizat, o drama. Singurul lucru pe care il mai pot face in amintirea celui plecat este cinstirea acestuia, pomenirea, asa cum cere ritualul. Asa au aparut si monumentele funerare, ca o forma de pretuire si respect pentru locul in care isi doarme somnul de veci o persoana.

De regula, monumentele funerare se realizeaza in timp, dupa inmormantare. Acestea pot fi simple, clasice, implicand simbolul crucii. Insa dupa puterea financiara si dupa bunul plac al fiecaruia, monumentele pot fi de diferite tipuri, avand la baza simboluri despre viata si moarte, despre trecerea la cele vesnice. Poate fi asadar vorba despre ingeri, despre pasari, placa comemorativa cu text combinata cu cruce etc.

Simbolul crucii

Crucea a devenit un reper pentru crestini ortodocsi si nu numai. Desi Iisus a patimit pe cruce, religia a reusit de-a lungul secolelor sa schimbe perceptia si simbolistica acesteia. Insa tot cu scopul de a cinsti pe cel care s-a sacrificat pentru omenire, Iisus Hristos. Asadar, crucea este vazuta ca un simbol al vietii si a mortii, este calauza care ghideaza in permanenta. Inseamna jertfa, credinta si putere.

Numeroasele atribute aduse crucii sunt si o explicatie a faptului ca este sacra, un reper pentru religiosi. Pe principiul crucii ce ne insoteste mereu, chiar si la sfarsit de viata si dincolo de ea, crucea nu lipseste din ritualul de inmormantare. Este asezata la loc de cinste, la capataiul defunctului. Acelasi lucru se intampla si cu crucea ce devine monument mortuar, insa spre deosebire de crucea din lemn ce initial defunctul o are la inmormantare – aducand aminte despre rastignirea lui Iisus, de unde si pastrarea acestui obicei – crucea ca si monument este realizata din materiale rezistente.

Initial ca si optiuni de monumente funerare cu semnul crucii, piatra era baza. In timp insa, mesterii in aceasta arta de creatie au venit si cu alternative care reduc semnificativ si timpul de executie a lucrarii. La ora actuala, astfel de optiuni se refera la marmura, mozaicul sau granitul, cel din urma, fiind si materialul cel mai rezistent posibil.

Elemente ale monumentelor funerare
In trecut, monumentele de acest fel se rezumau la cateva detalii si, in mod special, la prezenta crucii. Actualmente, astfel de monumente sunt un test de creatie, pana la urma, si nu numai. Fiecare are o propunere si daca gaseste si un mester priceput sa realizeze cele dorite, monumentul funerar se poate transforma in fel si chip. Unii fac un bust, de regula fiind optiunea de a comemora cel mai bine un artist sau om de seama.

Altii aleg varianta artistica de interpretare a durerii. Pur si simplu, eternizarea amintirilor este definitia cea mai corecta in astfel de cazuri. Asadar, se poate opta in functie de dorinte si de posibilitati financiare la diverse reprezentari de elemente care sa troneze pe un mormant.

Pasarile, dar in mod special porumbeii albi – simbolizeaza puritatea, libertatea si gingasia. Reprezinta o alegere buna, mai ales in cazul unei reprezentante feminine sau a unui copil.

Ingerul – semnifica divinitatea, viata de dincolo, precum si metamorfoza vietii. Pentru un monument funerar, un astfel de simbol reprezinta o dragoste profunda, ales de regula insa la persoanele tinere.

Si aici interpretarile sunt atat de vaste. Spre exemplu, un monument interesant, trist si totodata expresiv, care are la baza ideea de inger ca si monument funerar este cel al ingerului in doliu – asa se numeste acum ceea ce turistii admira in Roma, devenita la ora actuala o sculptura in cimitirul protestantilor pe care multi isi doresc sa o vada. Imaginea vorbeste de la sine: un inger cazut peste un mormant.

Dateaza din 1894 si este nu numai rezistenta si atat de bine lucrata ci si detaliata, incat a devenit vestita. Se pare ca aceasta comanda speciala de monument a fost creata de un poet dupa moartea sotiei sale dragi.